Voci pentru România

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mihaela-albu-lumea-asteapta-prea-mult-pana-cand-ia-atitudine-900331.html

Mihaela Albu este profesor universitar în cadrul Facultăţii de Inginerie Electrică din Universitatea Politehnică Bucureşti. Are o experienţă internaţională bogată, cu burse şi proiecte de cercetare desfăşurate în toată Europa de Vest şi în Statele Unite ale Americii.

Face parte din comitetul director al Asociaţiei Fulbright Alumni, iar în acest moment beneficiază de o a doua bursă Fulbright la Arizona State University, unde realizează un proiect de cercetare în domeniul Reţelelor Inteligente de Energie.

Interviu acordat în exlusivitate pentruVoci pentru România şi evz.ro

Aveţi o listă impresionantă de proiecte. Care ar fi cele care vă plac cel mai mult, care vă sunt aproape de suflet?

Mihaela Albu: Aş enumera proiectele grupându-le ingineresc, să-i spunem, pentru că sunt inginer. Mai întâi, dintre cele strictprofesionale aş menţiona un proiect european care se apropie de final, pe tema introducerii generatoarelor sincrone virtuale capabile să ofere o soluţie la scăderea masei inerţiale din sistemele energetice actuale. În echipă am reuşit să aduc specialişti din electrotehnică, energetică, electronică, inclusiv studenţi masteranzi şi doctoranzi. Am învăţat să colaborăm cu partenerii din Olanda, Germania, Spania şi să nu cedăm în faţa evidenţei că derularea proiectelor de cercetare europene este încă aproape imposibilă.

Din fericire, avem o echipă care învinge birocraţia cu pasiunea pentru soluţia care „se învârte”. Ca să fiu explicită: atât eu, cât şi câţiva colegi am avansat personal o parte din cheltuielile proiectului, pentru că unul dintre funcţionarii din instituţie alocaţi proiectului nostru nu cunoaşte suficient limba engleză ca să înţeleagă şi să aplice regulile de finanţare ale unui astfel de proiect.

Dar iată că am reuşit să demonstrăm, în premieră, viablitatea conceptului tehnic, şi din toamnă site-ul demonstrativ din România va fi punctul de plecare al următoarelor proiecte din tematica extrem de actuală a reţelelor inteligente de energie.

Alte proiecte sunt de colaborare, fără a finanţa şi activitatea de cercetare propriu-zisă, iar prin acestea am reuşit să stabilim legături cu echipe academice din întreaga Europă, precum proiectul de studiu al infrastructurilor critice finanţat de agenţia COST a comunităţii europene. Aş aminti şi un proiect românesc recent, pe o tema mai mult decât îndrăzneaţa – cea a circuitelor de alimentare la tensiune continuă a clădirilor rezidenţiale – şi care ne-a permis să fim sincroni sau chiar să devansam „pulsul” domeniului pe plan internaţional.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/catalin-pana-romanii-au-curaj-si-inteligenta-si-mai-putine-prejudecati-decat-alte-po.html

Cătălin Pană este un profesionist român cu peste 14 ani de experiență în manangementul proiectelor din domeniul construcțiilor. A lucrat în peste 15 țări, în proiecte din industrie, comerţ, imobiliare, chiar şi farmaceutic. Acum îşi foloseşte experienţa internaţională în România, unde lucrează la implementarea unei soluții noi cu aplicație în proiectele de infrastructură rutieră.

Ați lucrat în peste 15 țări în design și în domeniul construcțiilor. În ce proiecte sunteți implicat acum?
Cătălin Pană: În momentul de față sunt implicat în dezvoltarea unei afaceri împreună cu o companie irlandeză. Este vorba deimplementarea unei soluții noi cu aplicație în proiectele de infrastructură rutieră. Am un rol de manager de țară în România și împreună cu colegii din Irlanda urmărim implementarea acestei soluții în proiectele locale. Intenționez să revin în project management pe viitor, dar datorită conjuncturii economice care a redus considerabil cerințele de consultanță am optat pentru aceasta variantă de reorientare profesională, care îmi permite acumularea de cunoștințe noi, fiind o experiență utilă.

Ați fost implicat în peste 25 de proiecte cu investiții de până la 300 de milioane de dolari. Ne puteți menționa un proiect de care vă simțiți foarte mândru?
Unul dintre proiectele de care sunt cel mai mândru este realizarea fabricii de produse farmaceutice de la Brașov, la care am participat de la primii pași, până la final. Acolo am avut diverse responsabilitati, inițial am fost manager de construcții, ulterior devenind manager de proiect.

Autor:  Dan Arsenie

http://www.evz.ro/detalii/stiri/voluntarii-pot-schimba-sisteme-dar-trebuie-recunoscuti-oficial-899760.html

Chemat din Germania de nostalgia celui care pleacă din ţară forţat de împrejurări, Alin Uhlmann-Useriu a oferit “carcasa” necesară unuia dintre cele mai interesante proiecte de voluntariat din România.

La zece ani după ce a înfiinţat Tăşuleasa Social, o organizaţie non-guvernamentală care luptă pentru protejarea mediului, Alin vede cum “rotiţele încep să se mişte”. A pornit cu cinci oameni, acum sunt peste 2.000. Pe pământul străbunicii sale, din nordul Orientalilor, a construit un centru în care, anul trecut, 30 de tineri au învăţat cum să facă proiecte de succes ca voluntari. Şi le-au făcut, în şase oraşe din ţară.

“Asta e cel mai important. Ca mesajul să meargă mai departe”, spune Alin, preşedintele Tăşuleasa Social. El consideră că voluntariatul trebuie recunoscut legal, deoarece, prin forţa acestei categorii de oameni, poţi muta munţii din loc. Pe lângă mobilizarea tinerilor în probleme de mediu, Alin crede că voluntarii pot pune mâna la dezvoltarea sistemelor educaţional şi medical, precum şi la consilierea persoanelor pe piaţa muncii.

Evz.ro: Care credeţi că ar trebui să fie relaţia omului cu natura?
Alin Uhlmann-Useriu: Mai degrabă relaţia naturii cu omul. Fără noi, săraca natură s-ar descurca tare bine. Eu aş propune să se înceapă din gradiniţă. În toate şcolile rurale şi urbane, sa se vorbească despre relaţia cu natura. Deoarece este foarte importantă: numai aşa putem scăpa de inundaţii, de caniculă. Trebuie să vedeţi că, din cele mai vechi timpuri, unde popoarele au respectat cu natura, s-a prosperat.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/din-iasi-via-londra-spre-o-viata-de-succes-in-afaceri-899534.html

Anca Haraga, de la Colegiul National Costache Negruzzi din Iași, are 19 ani și va studia de anul acesta la London School of Economics. Fire ambiţioasă şi cu un plan de viaţă pus la punct, Anca doreşte să studieze în Marea Britanie, după care să revină în România şi să intre în lumea afaceriştilor de succes.

Probabil unul din lucrurile cele mai frumoase care ți s-au întâmplat este că ai reuşit să intri la London School of Economics. Cum ai reuşit să atingi această performanţă?
Încă de prin clasa a şaptea începusem să mă gândesc la faptul că vreau să fac o facultate în străinătate. Însă nu ştiam exact nici pe ce domeniu, nici unde anume. Deşi din gimnaziu am participat la concursuri şi olimpiade, din clasa a noua începusem să particip la tot felul de olimpiade ckonştientă de ideea de a descoperi ce mi-ar plăcea să fac mai departe. Ulterior, m-am implicat în diverse activităţi şi proiecte de voluntariat.

Astfel, am ajuns să îmi dau seama că  aş dori să continui în domeniul managementului. Am căutat şcolile bune pe această specializare şi am găsit programul de Management Sciences, care pe mine m-a fascinat. Am aplicat în ianuarie, cu un eseu personal la care am muncit vreo lună, şi cu o recomandare făcută de diriginta mea. Am dat şi un examen de intrare la London School of Economics, spre deosebire de toate celelalte facultăţi.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/o-jurnalista-romanca-in-cehia-in-educatie-romania-va-concura-cu-india-si-china-89911.html

După câţiva ani petrecuţi în prima linie a jurnalismului economic din Cehia, Cristina Munteanu şi-a asumat riscul de a se lansa în afaceri. Astfel, a pus bazele proiectului MediaIntel, o companie servicii media, pe care a lansat-o în Cehia acum două luni.

Acum, toate eforturile Cristinei sunt în direcţia dezvoltării proiectului MediaIntel pe care l-a iniţiat şi în cadrul căruia este media trainer la MediaIntel.

Într-un interviu acordat pentru Voci pentru România şi evz.ro, Cristina Munteanu vorbeşte despre proiectele sale şi despre sentimentul de libertate neîngrădită pe care l-a simţit în România. Cum schimbăm România de mâine? Este una dintre provocările propuse Cristinei.

Până de curând ai fost în fruntea unui săptămânal economic important în Cehia. De ce ai trecut atât de brusc de la jurnalism la servicii de media?
Cristina Munteanu: Până acum câteva săptămâni am fost redactorul-şef adjunct al săptămânalului economic Czech Business Weekly. Revista noastră a fost închisă un pic abrupt, ultima ediţie a fost pe 3 mai, ceea ce ne-a pus pe mine şi pe echipă într-o situaţie destul de ingrată de a ne regrupa foarte repede pentru că decizia a fost luată luni şi revista a fost închisă lunea următoare. Prin urmare, am avut foarte puţin timp să ne punem lucrurile în orice, dar deja aveam câteva lucruri pe care eu personal voiam să le fac.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/avocat-roman-in-sua-problema-romaniei-este-resemnarea-899110.html

Răzvan Miuțescu este asociat al firmei de avocatură Gorman & Williams, din Baltimore, Maryland, și Washington, D.C. Românulpractică avocatură de trei ani de zile, de când a terminat Facultatea de drept a University of Notre Dame din Indiana, SUA. Răzvan Miuțescu este implicat și în proiecte prin intermediul cărora încearcă să îmbunătățească și situația din România.

Interviu acordat în exclusivitate pentru Voci pentru România şi evz.ro

Ce poţi spune despre conferinţele pe care le vei organiza în România, în toamnă?
Răzvan Miuțescu: Sunt implicat în cadrul GRSPSociety într-un proiect numit Legal Lectures and Law Internships. Prin acest proiect căutăm să influenţam într-un mod pozitiv calitatea vieţii juridice din România. Acest proiect are două componente. Pe de o parte, vom încerca să organizăm în toamna acestui an conferinţe pe teme juridice în mai multe oraşe din România.

Despre ce oraşe este vorba?
Posibile locaţii pentru aceste conferinţe sunt: Aradul, Timişoara şi Bucureştiul.

Autor:  Liviana Mustafa

http://www.evz.ro/detalii/stiri/o-initiativa-care-sa-conduca-romania-pe-drumul-cel-bun-in-care-alegatorii-sa-puna-votul-ba.html

Şase tineri români care lucrează la Bruxelle au lansat o inițiativă care îşi propune să conducă România pe drumul cel bun.

Cum și când a început Europuls și care sunt perspectivele proiectului?
Alin Cristian Mituță: Un grup de prieteni se regăsea într-o seară de octombrie într-o pizzerie din Bruxelles şi discuta veştile,nutocmai fericite, despre ceea ce se petrecea în România în context electoral, dar şi despre calitatea slabă a discursului politic şi mediatic în general. Unul dintre noi a propus, mai în glumă mai în serios: “bine, dar haideţi să facem noi ceva!”. Au urmat un “ce?” unanim şi câteva luni de reflecţie, timp în care ne-am dat seama că totuşi posibilităţile noastre de timp, financiare, ori pur şi simlu de locaţie (locuim cu toţi la Bruxelles) sunt mai degrabă limitate. Astfel că am decis că, până una alta, tocmai acea calitate a discursurilor ar putea fi îmbunătăţită. Aşa a apărut ideea site-uluiEuropuls.ro, apoi a asociaţiei cu acelaşi nume ce organizează dezbateri, conferinţe şi alte evenimente în legătură directă cu viaţa publică românească şi europeană.

Website-ul a fost creat pro-bono (mulţumim, Dorin Tufurin, pe această cale!) şi destul de repede am pus bazele unei reţele de colaboratori din toate domeniile de activitate, din ţară şi din străinătate. Iniţiativa noastră a fost, până acum, primită cu foarte mult entuziasm şi, deşi avem câteva luni de existenţă “oficială”, începem deja să stabilim parteneriate. Perspectivele de acum înainte sunt multe, dar cea mai importantă e aceea de a reuşi cu adevărat să facem ce ne-am propus: să punem umărul la schimbarea României.

Anca Păunescu este o româncă cu peste șase ani de experiență în mediul de afaceri din America. A fost consultant financiar pentru IBM, iar din 2009 este consultant pe strategie internă al Blue Cross Blue Shield Association, Strategic Business Services. Are un MBA de la University of Notre Dame, iar printre altele, Anca a inițiat alături de alți români o asociație ce se numește  Romanian Cultural Exchange, ce își dorește să organizeze diferite activități pentru comunitatea românească din Chicago.

1.       În ce proiecte ești implicată și cum ai ajuns să fii implicată în proiectele acestea?

Ca să încep cu domeniul profesional, lucrez pentru cea mai mare organizație de asigurări de sănătate din Statele Unite unde sunt consultant pe strategie internă. În calitate de consultant sunt implicată în multiple proiecte, printre care aș putea să menționez un plan de afaceri la care lucrez acum pentru o filială a companiei. Eu sunt responsabilă pentru o parte din acest plan de afaceri. Apoi, sunt implicată în multiple proiecte interne, în care rolul meu principal este de a negocia contracte pentru servicii cu diferite companii de consultanță, cum ar fi Accenture, IBM, etc.. Acestea sunt doar câteva exemple;lucrez in diverse activitati / proiecte in acelasi timp si in colaborare cu echipe din multiple departamente ale companiei.

2.       Cum ai ajuns să lucrezi pentru această companie?

A fost un proces interesant în care relațiile interumane au jucat un rol foarte important. Înainte am lucrat la IBM. În căutarea unui loc de muncă din SUA totul ține de relațiile interumane, de cum te prezinți în discuții si la interviuri.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/victor-vadaneaux-in-romania-se-crede-ca-doar-banii-ii-motiveaza-pe-angajati-898222.html

La vârsta de 16 ani, bucureşteanul Victor Vadaneaux lăsa în urmă România anilor ‘80 şi regimul comunist şi se aventura, alături de tatăl său, în viaţa de refugiat politic în Franţa.

În 2006, românul a revenit în ţară şi a fondat Centerra Partners, o firmă de investiţii axată pe piaţa imobiliară şi care coordonează investiţii în diverse oraşe mari din România. Îşi aduce aminte cu drag de Bucureştiul copilăriei sale şi de vacanţele de vară petrecute la munte, în apropierea Braşovului. În activitatea de zi cu zi luptă pentru o Românie mai puţin cinică, în care mediul de afaceri este mai curat şi mai preocupat de cetăţeni.

Cum a început aventura vieţii tale?
Victor Vadaneaux: Am plecat din ţară în 1980, la 16 ani. Tatăl meu trebuia să participe la o conferinţă la Paris şi a convinsautorităţile comuniste să mă ia cu el. Mama mea a rămas în ţară, drept “garanţie”. Părinţii mei nu erau membri de partid şi nu eram implicaţi politic. Am decis să plecăm întrucât hotărâsem că nu mai era viabil să stăm în România. Astfel că am plecat împreună cu tata, cu o maşină şi cu un cort. Pe drum, însă, el a avut un atac de cord, eu nu puteam conduce. Ştiam că e un drum fără întoarcere. Când am ajuns la Paris am cerut azil politic.

După un an l-am primit şi am cerut ca mama să vină la noi. După plecarea noastră a avut dificultăţi mari în ţară, dar după doi ani am reuşit să ne reîntregim familia. Între timp, eu îmi începusem studiile în Franţa. Aveam succes la şcoală, una de matematică şi fizică. Ne-am stabilit acolo şi am devenit cetăţeni francezi. Mai târziu, am început să lucrez în Franţa la o întreprindere, după care am plecat în Mexic, pentru o companie franceză de farmaceutice. A fost o experienţă foarte interesantă ca la numai 22 de ani să fiu asistent al directorului general.